Mai putin cunoscuti sau apreciati de bucuresteni, pinditi de angajatii Metrorex si de politisti, grafferii au cistigat pretuirea artistilor contemporani pentru talentul lor.

Istoria graffitiului incepe ca o miscare underground cu multe clisee americane in anii ’70-’80, in Brooklin si New York City. Tinerii grafferi care au initiat miscarea se considerau mai putin artisti si mai degraba niste razvratiti ai societatii. Ei faceau parte din diferite gasti de cartier care au gasit o forma vizual agresiva de a-si „marca teritoriul“. Ulterior, miscarea a luat o amploare considerabila si s-a raspindit in tarile occidentale, printre cele mai receptive situindu-se Germania.

Primul graffer roman

Plictisiti de statiile de metrou din propriile tari, grafferii au inceput sa practice un fel de „turism graffiti“ prin toata Europa. In felul acesta, unii tineri de la noi au devenit fascinati de ceea ce faceau turistii la metrou si s-au apucat sa ii imite, prin anii 2000.

ERPS, un celebru graffer bucurestean, sustine ca este primul care a facut graffiti in Romania. Asta se intimpla prin anii ’94-’95, cind ERPS era aproape un copil. Cei mai multi grafferi de la noi au inceput dintr-un fel de teribilism. Ei incercau sa delimiteze un anumit teritoriu, personalizindu-l cu prima si cea mai des intilnita forma de graffiti, tag-ul (semnatura) sau, nu in putine rinduri, erau plasticieni talentati, care faceau, in felul acesta, o forma de arta urbana angajata, explica pictorul Dumitru Gorzo.

Graffitiul printre artele urbane

Miscarea se inrudeste cu tot ce inseamna pop art, care, de cele mai multe ori, este arta angajata, mai explica Gorzo, si este unul dintre primele genuri de street art. Unui necunoscator i-ar fi relativ greu sa isi dea seama care graffitiuri sint facute de tineri excentrici, nu neaparat extrem de talentati, dar cu un antrenament serios si un graffer cu o cultura artistica solida, eventual student sau absolvent la Facultatii de Arte Plastice. TEHAS, student in anul IV la Facultatea de Arte Plastice, sectia Audio-Video, a fost mai intii pasionat de graffiti, dar, dupa ce a exersat citiva ani, a inceput sa se simta atras mai mult de alte forme de street art (stancil, sticker si, cel mai recent, urban toys).

De la semnaturi la desene

Ca „veteran“ in domeniu, el arata ca cele mai elementare tipuri de graffiti sint tag-urile. Ele au avut, la inceput, rolul de a face reclama grafferului si de a crea o aura mitologica in jurul sau, mai ales ca cele mai multe sint indescifrabile, in mod voit. Apoi, au aparut „bomb“-urile, mai explica TEHAS, adica diferite inscriptii simple, facute cu spray negru sau gri-argintiu. In timp, semnaturile au devenit tot mai sofisticate si literele complicate (aspect care situeaza primele forme de graffiti in vecinatatea fontografiei) au inceput sa fie colorate variat sau insotite de desene.

Artisti contemporani sedusi de graffiti

Artisti contemporani de la noi, precum Dumitru Gorzo sau Vlad Nanca, au adoptat o serie de forme de street art. Galeristul Dan Popescu si curatorul Stefan Tiron sint unii dintre cei mai renumiti sustinatori ai artei urbane, oricit de neconventionala, insa adesea si lor le este greu sa stabileasca o linie demarcatoare intre un graffiti bun si unul lipsit de talent. Omar, street artist si student la Facultatea de Arhitectura, ne-a oferit o clasificare a curentelor de graffiti autohton, in functie de crew-urile (echipe) inauntrul carora s-au dezvoltat.

Gasti celebre de street artists

Crew-uri ca UCB si RSB se incadreaza in „stilul vechi“ (tag-uri, bomb-uri), iar OILERS si SWK abordeaza „stilul nou“, adica graffitiuri insotite de desene in cit mai multe culori. Aici, parerile grafferilor sint impartite: ERPS sustine ca fiecare crew stabileste propriile sale clasamente sau defineste curentele in functie de orientarea sa. „Fiecare crew, asa-zis de stil vechi, face si graffiti cu desene“, replica ERPS, despre care Omar spune ca ar face parte din UCB.

Cele mai multe desene se aseamana mult cu diferite personaje celebre din industria animatiei sau din benzi desenate americane (ingerasi, ciini sau pisici cu figuri haioase sau diabolice, cowboy). Uneori, grafferul atribuie acestor personaje tot felul de replici cu mesaj mai mult sau mai putin explicit, de obicei inventive si amuzante sau socante ca de exemplu: „I’m a pedofil. Lasati copiii sa vina la mine“.

• Un metrou intreg „decorat“ de ERPS

Printre street artists circula si un alt gen de clasificare, cea in functie de dimensiunile desenului, care se aplica in cazul graffitiului pe vagoane de metrou: „panel“ (desenul simplu, care acopera o mica parte dintr-un vagon), „whole car“ (un vagon intreg), „whole train“ (un metrou intreg) sau desenul realizat pina la nivelul geamurilor. Se pare ca singurul care a facut recent un graffiti „whole train“ in Romania este ERPS, foarte dezamagit ca Metrorex a scos din uz trenul cu pricina pentru a-l curata, inainte ca el sa aiba timp sa il fotografieze. Unii dintre cei mai cunoscuti grafferi se retrag din domeniu cind incep facultatea, asa cum e cazul lui Ritmo, care considera ca arta urbana a fost doar o „etapa a copilariei“. Altii considera ca graffitiul i-a ajutat sa isi „faca mina“ pentru alt gen de arta urbana: stencil, sticker, urban toy, asa cum s-a intimplat cu TEHAS. Cei interesati nu trebuie sa pindeasca metrourile desenate, ci sa acceseze bucharestbusiness.org, adevarata galerie virtuala de graffiti autohton